- După ce Carpato-Danubienii s-au stabilit ca şi cuceritori ai Indiei, generaţiile următoare, în special cei iniţiaţi în ritualurile dacice, "ramanii" (preoţi, poeţi şi specialişti în ritualuri - DE AICI PROVINE CUVÂNTUL ROMÂN), au efectuat des drumuri în Dacia, considerată de aceştia ca “Ţara Zeilor, Cel Mai Frumos Loc de pe Pământ”, pentru diferite ritualuri încă necunoscute publicului larg. - Printre “repatriaţii” daci din India putem enumera pe marele staraboste raman, BRAŞIVA, de unde derivă astăzi numele Braşov “Dacia este ţara Zeilor (Daksha), cel mai frumos loc din lume, ales de către cei Şapte Zei ai Genezei, stăpânită de către Daksha Însăşi. Aceştia au populat acest pământ cu fii aleşi, cei 10.000 de Daci (fii de zei)” din Rig Vega Texte Vedice Într-o vizită recentă la Consulatul Român din New-York, Preşedintele Traian Băsescu a fost întrebat la un moment dat de către Doctorul Napoleon Săvescu (Dacia Magazin): "Este ocuparea Daciei de către romani un moment de mândrie sau de doliu naţional?" În timp ce pentru mulţi cititori există poate alte subiecte de interes pe termen imediat (inundaţiile din România, gripa aviară, NATO, Comunitatea Europeană), rămâne şi acesta un subiect de importanţă majoră pentru poporul nostru. De ce? Pentru că este baza, paradigma, după care ne descriem pe noi înşine. Înainte de a intra în contact cu mişcarea de dacologie propagată contemporan de către Doctorul Săvescu şi cu rădăcini esoterice variind de la Nicolae Densuşianu, Nicolae Miulescu, la familia Basarabilor, trebuie să înţelegem de ce Dacia şi titlul de români sunt un titlu de mândrie pentru noi. Din secolul XVIII până în prezent, şcoala Ardeleană, propagată de către Biserica Unită cu Roma, s-a străduit cu mult succes nu numai să se lupte pentru drepturile românilor din Transilvania, Banat şi Maramureş, - care au fost nerecunoscuţi ca oameni şi ca neam, de către ungurii minoritari oligarhici, de peste 800 de ani -, dar şi să (re)trezească conştiinţa şi mândria neamului nostru. Paralela suntem români, prin urmare: "de la Râm ne tragem", părea inevitabilă, şi asta nu numai venind de la clericii care erau familiarizaţi cu Roma de la Blaj, dar şi de la cronicari ortodocşi precum Grigore Ureche. Pe de altă parte, dacologii afirmă pe drept cuvânt că, dacă românii din vestul României n-au fost maghiarizaţi în 800 de ani de ocupaţie maghiară, şi românii din Basarabia n-au fost rusificaţi în 300 de ani de ocupaţie şi persecuţie rusească, nu are sens de a afirma cum că dacii, mai ales toţi dacii, ar fi putut fi romanizaţi de către romani într-o perioadă de numai 170 de ani, până la retragerea romanilor la sud de Dunăre, în care numai 20 % din Dacia a fost sub ocupaţie romană. Deci de ce ne chemăm români, daci, valahi, de unde provin aceşti termeni esenţiali pentru neamul şi conştiinţa noastră? Ce limbă vorbim? De unde se trage? Dacia desigur, îşi trage originile din perioada hiperboreană, din perioada dezgheţurilor glaciale, de la "începutul timpurilor", ca să folosim o expresie populară. Răspunsul la întrebarea dacă suntem daci sau români, poate să ne vină, în mod paradoxal din textile Indiei şi ale Chinei. Descoperiri mai vechi şi mai recente arată că în India şi China, dacii (arienii) au ajuns în forţă, prin trecerea peste Munţii Caucaz, într-o continuă expansiune, făcută posibilă datorită culturii pastorale care le permitea mişcarea şi independenţa la nivel de alimentaţie. Cu privire la India, odată ajunşi pe malul superior al râului Hindus (Shindhu), aceştia s-au oprit şi au stăpânit această zonă până la cucerirea lor de către Persieni în 518 Î.C. Înaintea Carpato-Danubienilor, locuia în această zonă populaţia băştinaşă a Harapilor, pe care Carpato-Danubienii i-au măcelărit în perioada 2000 Î.C. Ecoul acestei invazii s-a reflectat şi în folclorul românesc cu povestea "Harap Alb", cu care am fost familiarizaţi în copilărie. Odată cu invadarea Indiei de către britanici, Charles Masson a început cercetări în această zonă în 1826, urmat de către Alexander Cunningham în 1873. Mortimer Wheeler, care a supravegheat excavaţiile arheologice din zonă în perioada 1944-1948, a fost un proponent puternic al teoriei măcelului localnicilor harapi de către arianii Carpato-Danubieni. Literatura Vedică, care este formată din patru texte, (Rig-Veda, Yajur Veda, Sama-Veda şi mai apoi Athara-Veda), mai păstrează terminologii venite direct din topografia carpato-danubiană, inclusiv menţionarea unei lupte pentru tron dintre două familii din Bahat-Taral (ţara Banatului). Iată câteva dintre cuvintele româneşti (multe topografice), care-şi găsesc ecou în textile indiene: OM (această silabă care este şi numele faimosului vârf de munte din România, este considerată ca silaba "sacră" de către indieni. Derivative ale acesteia sunt "Aum" şi "Amin"). NEGAE (în româneşte Muntele Negoiu). PAPUSHAN (în româneşte "păpuşă"). SHIRI/SRI , -zeiţa abundenţei- (în româneşte Muntele Şiriu). TAMASH -un alt zeu vedic - (în româneşte satul Tamaş Fălău, Tamaş Fălosul, adică). AGNI, -zeiţă a focului- (în româneşte localitatea Agnita). PAVA-KA -zeiţă a focului-, (în româneşte satul Pava). VUDILA, -luptător arian- (în româneşte satul Budilă). MOKSHA, -zeu Vedic al Unirii şi al Infinitului-, (în româneşte satul Moacşa). BHARA-TA, -cuceritor al Indiei din partea Carpato-Danubienilor Ariani, menţionat în textul Maha-Bharata -, (în româneşte satul Bărătău). CHIANDRA -numele zeiţei Lunii din textile Vedice-, (în româneşte satul Şandru). Odată cu cucerirea părţii nordice a Indiei Carpato-Danubienii arieni au adus şi propria structură socială, pe care au impus-o băştinaşilor. Trei clase superioare şi una inferioară erau formate din iniţiaţi: - RAMANII (mai târziu cunoscuţi drept B-rahmans): preoţi, poeţi şi specialişti în ritualuri. DE AICI PROVINE CUVÂNTUL ROMÂN. - KASHA- TRYAS (apărătorii Casei) - şefii de triburi; - VAI-SHY-AS (Vai-şi-Amar de ei) reprezentaţi de sărăntocii dintre ocupanţii arieni; - SHUDRA, indigenii indieni, angajaţi în muncile fizice de jos (Su-doa-rea, în româneşte, cei care asudă/transpiră mult). După ce Carpato-Danubienii s-au stabilit ca şi cuceritori ai Indiei, generaţiile următoare, în special cei iniţiaţi în ritualurile dacice, preoţii, "ramanii", au efectuat des drumuri în Dacia, considerată de aceştia ca "ţara Zeilor, Cel Mai Frumos Loc de pe Pământ", pentru diferite ritualuri încă necunoscute publicului larg. "Drumul Mătăsii", de mai târziu, era la origine cunoscut drept "Drumul Zeilor", descris de textele Upanishade-Kanshitaki drept "CALEA BYK". "Calea Bâcului", mai pe româneşte, îşi are sfârşitul şi în ziua de azi la Vadul Bâcului, la scurtă distanţă de Chişinău (la origine Castrum-Novum), unde pietre enorme de origine misterioasă se văd şi în ziua de azi închizând râul Bâc, -care şi trece prin Chişinău- şi îndreptându-se agale înspre Nistru, peste care se pierd. Aceşti ramani, au menţinut cu Patria Mamă şi cu iniţiaţii carpatici (inclusiv după convertirea la creştinism), un contact peste secole, care este cunoscut numai unui număr restrâns de oameni. Aceşti Carpato-Danubieni, venind din pământul sfânt dintre Tisa (Pa-Thissus), Dunăre (denumit după DANU, mama ploilor), Carpaţi şi Nistru, au dus cu ei în India şi scrisul lor (Sanskrit- Să Înscriu). Simbolul lor era Spirala, Începutul şi Sfârşitul, destinat lor de către Daksha lor, dacilor şi a preoţilor lor ramanii. În India, aceasta este simbolizată ca şi "şarpele încolăcit" (forţa latentă, chakra), pe când în Dacia, în timpul bătăliilor, şarpele cu bot de lup era desfăşurat (forţa explozivă). Maramureşul, care se pare că este locul cu cel mai mare simbolism mistic la români, este plin de decoraţii în spirală, de la arhitectura porţilor şi a bisericilor, la ţesăturile populare. Şi pentru că tot vorbim de Maramureş (ţara Mamei "Ma", a tatălui "Ra" şi a continuităţii infinite repetitive, Ma-Ra-Mu-Reş-Ma-Ra-Mu-), să nu uităm că şi irlandezii şi înaintaşii lor celţii, le atribuie Dacilor din Maramureş propriul lor scris Ogam. Conform documentului de cronici irlandeze intitulat "Auraicept" originea alfabetului lor derivă din nord-vestul Daciei. De aceea este cel puţin ironic că în şcoli în România, se predă încă aşa zisa "pierdere a limbii şi alfabetului dacic" în procesul de "romanizare", dându-ni-se numai câteva exemple de cuvinte latente dacice încă în uz (topor, stână, brad, stup, etc.), când din Irlanda în India există documente care atestă scrierile altor naţiuni care provin din Dacia noastră. Printre "repatriaţii" daci din India putem enumera pe marele staraboste raman, BRAŞIVA, de unde derivă astăzi numele Braşov, unul din cele mai mari oraşe din România de azi. Împrejurul oraşului mai sunt sate fondate de alţi ramani menţionaţi în textile vedice: VUDIL{ (Budila) şi SHARKARA (Şercaia). În mijlocul Braşovului există dealul Varte; în textile sanscrite vedice (texte care "văd", care "cunosc"), VARTA înseamnă "ţară"; mai mult există menţiunea lui VARTA BRAŞIVA, mai pe româneşte VATRA BRAŞOVULUI. Pe lângă BRAŞIVA, VUDIL şi SHARKARA, textile vedice mai menţionează şi alţi ramani rebeli, care au preferat să se reîntoarcă în Dacia. UDDALACA, ramanul (b-rahmanul), odată ce s-a întors a format propria localitate chemată - Uda, pe lângă Valea lui Vodă (VEDA în sanscrită înseamnă cunoştinţă totală). Să încheiem analiza aceasta despre influenţa ramanilor carpato-danubieni în India cu numele RADHIKEI, zeiţa şi personificarea dragostei absolute în Hinduism, iubirea ideală a lui Krishna, care desigur în româneşte se găseşte în frumosul nume RODICA (cea rodnică, cea bogată). Rodica este nume pur şi antic românesc şi nu îşi găseşte sinonime în culturile slavone învecinate cu românii. La indieni însă, RADHIKA, are şi mănăstirea proprie în India, lângă Mathura, regiunea Uttar Pradesh, care se cheamă nici mai mult nici mai puţin decât Templul - BARSANA. Iată cum este descrisă zeiţa Radhika în scripturile hindu: "Krishna fermecă toată Lumea, dar Radhika îl fermecă pe Fermecător, ceea ce înseamnă că Radhika este Zeiţă Supremă Peste Toţi". Faimosul dans românesc "HORA", preluat de la aromâni de către greci, sârbi, albanezi, bulgari, şi de la români de către evrei, are propriul zeu în India, chemat HARA. HARA este considerat de indieni drept zeul Puterii Fizice, cu reflexia egipteană a zeului HORUS de mai târziu. Unele hore se joacă în formă de spirală (simbolul dacilor) şi la origine aveau scopuri esoterice. Satul Hârnău din România este din aceeaşi origine cu HORA-MANI (zeul HARA), ca şi numele propriu Horia. Mănăstirea Hurez este iarăşi un asemenea exemplu topografic. Cu privire la conecţia dacilor din China, este încă foarte puţin ştiut datorită cenzurei comuniste chinezeşti, care nu permite cercetarea mumiilor de daci găsite în Deşertul Tarim. Din nou revenind la basmele româneşti, terminologia "Tărâmul Celălalt" (locul unde se ascundeau zmeii, locuri de fantasme), este o entitate reală, în China, unde s-au dezgropat recent mumii ale dacilor ajunşi acolo, se pare tot pe "Drumul Zeilor" (Calea BYKULUI) cu peste 1500 de ani în urmă. Prin multe presiuni internaţionale un geneticist italian, Paolo Francalucci, a fost invitat să testeze materialul genetic al acestora, pe care le-a declarat că: "provin din zona dintre Ucraina şi Bulgaria" (sic!). Şi în timp ce restul lumii îi cheamă pe aceşti înaintaşi "tocharieni" (traci, după definiţia grecească), chinezii propriu zis îi cheamă Da-Xia (sau Ta-Xia). De asemenea, există picturi şi texte scrise de aceşti Da-xi (Daci). Ca răspuns la întrebarea doctorului Săvescu, Preşedintele Traian (sic!) Băsescu a răspuns (în parafrazare): "Domnule Doctor, nu sunt academician, ci doar căpitan de vas aşa că las specialiştii să aprofundeze această chestiune!" Nici subsemnatul nu-i academician (ceea ce comparat cu trista academiciană Ceauşescu, cât şi cu multe nulităţi neo-comuniste de academicieni de azi este un compliment!!), dar am bun simţ; şi ca om cu bun simţ îmi dau seama că atât din istoria reală a ţării noastre, cât şi din cercetările istorice şi ştiinţifice a multor specialişti din alte ţări, nu numai că avem o istorie şi cultură, de care trebuie să fim mândri ca români, dar şi ca cetăţeni ai lumii. Că Dacia a existat este o realitate. Că Dacia n-a putut fii asimilată de Roma (deci încă există), iarăşi este o realitate. Cultura dacică a influenţat culturile lumii, din Irlanda şi China în India - este iarăşi o realitate. Că suntem români este adevărat "români şi punctum!" (vorba lui Eminescu) iarăşi este o realitate, însă NU datorită minorei ocupaţii a Romei, CI datorită termenului de "iluminat", "Raman", de unde derivă şi termenul "B-rahman". Deci suntem români (Ramani) din Dacia, după cum confraţii noştri aromâni sunt români (Ramani) din Macedonia. ş.a.m.d. Se poate spune că ocupaţia parţială a Romei în Dacia, a fost un război fratricid, după cum Alexandru, (Ramanul) Macedonean, a refuzat să facă acelaşi lucru cu Dacia, când a pornit expansiunea sa spre Est. Deci suntem români din Dacia şi gata. Trebuie să ne aprofundăm singuri şi să ne redescoperim istoria adevărată. Iar în ciuda prenumelui său de "Traian", Preşedintele Băsescu trebuie să se implice în adevărata educaţie şi istorie a neamului nostru, pentru că-i preşedintele ţării. Gabriel Teodor Gherasim, New-York